Arhive etichetă | vis

Păşesc în gînd


Aiurea. Nicăieri. Dar uite ca păşesc. Palpam desculţă calea spre-un drum necunoscut. Sunt sigură că dacă ajung acolo, voi fi martorul exploziei stelare. Acum, doar gînd. Explorez orizonturi străine. Mişcări. Şoapte. Ochi plini de iubire. Verdele ochilor se oglindeşte-n ploaie.

Mda… se scuză visul neîmplinit , dar nu şi gîndul negîndit.

Dau frîu galopat. Fără nici o teama. Găseşti desăvîrşire. Perfecţiune. Libertate. Zbor.

Aiurea, chiar ciudat îmi pare, să-nşir în rînduri gînd păşit.

Vei căuta idei, sau poate vre-o sugestie a firului ciudat. Să ştii c-a fost legendă, a unui vis uitat…

Una din aceste zilei

Vineri 28.05.2010. De cum am deschis ochii, am început sa ma gîndesc ce am eu de făcut azi. Am uitat complet de somn din momentul în care mi-am amintit că azi, vineri, la ora 14 am de dat două examene la masterat. Tare mi-aş fi dorit să am dispozpţia necesară pentru a citi măcar ceva din conspecte, acum pe ultima suta de metri. Dar, ca de obicei, nu s-a întîmplat aşa.

Marea oratorie a comunicării de dimineaţă s-a petrecut pe skype, unde am încercat să le conving pe doua colege de-ale mele că examenul de azi nu e decît o treaptă pe care trebuie s-o păşesti cu mai mult curaj, chiar dacă ai impresia că nu ştii nimic. Mda… şi uite aşa a fost să fie, căci aproape total nepregătite am mers la facultate, vesele, îmbojurate, cu mintea limpede şi netulburată.

M-am amuzat teribil cînd mi-am văzut celelate colege… stresate, îşi scriau “romane” pe bănci, răsfoiau panicate conspectele, îşi “tatuau” răspunsurile pe mîini… etc. Eu, nici măcar nu aveam la mine coli pe care să scriu sau vreun obiect de scris… în schimb, avusesem de grijă sa nu uit aparatul foto acasă. Halal studentă, nu-i aşa?

Aflată încă sub influenţa unui vis frumos pe care l-am avut azi-noapte, gîndul nu-mi era deloc la examen. Aproape fără să-mi dau seama, mă îndrept înspre catedră, şi o rog pe d-na profesoară să ne reducă din numărul subiectelor de examen, întrucît nu am reţinut chiar tot ce scria în conspectele noastre. Culmea! A funcţionat vrăjeala! M-a înţeles şi m-a asigurat că totul va fi bine. Stau şi acum să mă întreb, cum de am avut atîta curaj să-i cer profesoarei una ca asta?

Pînă la urmă a ieşit totul cum nu se putea mai bine. Ce putea fi mai plăcut în acele momente decît atunci cînd am prezentat lucrarea bine scrisă (aceleaşi întrebări le scriem de patru ani de zile la examene)… ?

Nici nu mai ştiu ce am făcut după examen, cert e că s-a înserat afară. În această parte a zilei, m-am trezit dupa nişte întîmplări mai mult sau mai puţin fericite, pe o plantaţie frumoasă de căpşuni aflată pe un cîmp în apropiere. La propunerea unchiului meu, cu cea mai mare plăcere am cules cîteva lădiţe care se umpleau foarte rapid, deoarece căpşunile erau mari şi frumoase. De gust, nu mai vorbesc… erau de-a dreptul delicioase !

După toate astea, simţindu-mă împlinită pentru cele petrecute, am revenit pe pagina Cărtii mele Albe, şi am încercat să revăd întregul jurnal al zilei de azi.

Banal, veţi spune probabil, dar cum spunea un mare gînditor: “Marile virtuţi se găsesc în cele mai neînsemnate fapte”.