Arhive etichetă | lume

Iarna pe uliță

cum să pășesc pe așa minune

zăpada (albă),

întinsă peste lume?

pe crengile înghețate

pe suflet și în gând

frumos se-așterne

peste sat…  peste pământ

 

Anunțuri

Maria, Mirabela

Sunt momente în viaţă în care simţi nevoia de o schimbare. Şi schimbarea întotdeauna înseamnă ceva diferit, şi de multe ori, ceva nou. Ca să ieşi din monotonia vechiului, renunţi la unele deprinderi pe care le aveai pană atunci şi începi sa descoperi altele noi . Asemenea fetitelor Maria şi Mirabela, reuşim adesea să ne transpunem într-o lume imaginară, unde licuricii îndrăgostiţi cânta, omizile dansează, broscuţele dau sfaturi  iar stelele de  pe cer luminează şi mai tare.

Un ghemuleţ de aţă ne este întreaga viaţă… se derulează singur, de la sine, şi ne conduce spre orizonturi nemaiîntâlnite de noi… Tranzistorie, o lume nouă, o poveste nouă. Ne este teamă uneori să păşim pe acolo (teama de necunoscut), să vorbim, chiar şi să gândim… totul pare fermecător… te întrebi dacă este cineva acolo care e în stare să citească gândul omenesc. Dacă ar fi aşa… atunci cu siguranţă că si lumea ar fi altfel… şi noi am fi  fost alţii…

Fiecare ţinem în mână câte o peniţă, sau cel puţin un creion, cu care desenăm… amintirea, gândirea, ideile, iubirea – întreaga viaţă! Asemenea versurilor cântate de Licurici:

Desen al zâmbirii – e numai zâmbirea

Desen al iubiri –  e numai iubirea…

Dar şi în frumoasa lume imaginară există răufăcătorii care tulbură reţeaua umană… Maria şi  Mirabela, două personaje deosebite prin farmecul copilăresc, ajung să găsească firul derulat prin acea lume imaginară şi să-l readucă înapoi… cât de puţini se regăsesc astăzi prin lume asemenea personajelor din poveste, care prin marea lor voinţă pot transforma visul în realitate, răul în bine şi privirea rea în cel mai frumos zâmbet din lume.

Ce bine e ce bine…sub cerul ca umbrela,  alături de prieteni, ce bine să trăieşti!