Lumea mea

 

În lumea mea sunt Eu, cea care îmi doresc să fiu sau ce-am visat vreodată. Aici mă pot încuraja sau mă pot certa pentru ce știu că n-am făcut bine. Pot să mă plimb pe unde vreau cum ar fi prin livada de mere înflorită, sau stând la margine de pădure și să privesc satul în zare. Pot visa, îmbrățișa, pot iubi și pot simți. În lumea mea mă simt cel mai bine, pentru-că mi permit să fiu Eu.

Deschid cui vreau, și nu oricine ajunge aici. Cu ei vorbesc orice, chiar și lucruri trăsnite, care mă fac să zâmbesc și e mare lucru să poată asta. În lumea mea, sunt cei dragi care au fost odată pe-aici și care vor mai fi. Dar chiar dacă, în realitate nu-i mai pot vedea vreodată, aici mă văd cu ei, vorbesc, povestesc, cer sfat, râd… știind că-mi sunt aproape și ma privesc. Cred că încă pot să-i fac și pe ei fericiți, aici, în lumea mea!

Din lumea mea fac parte și grijile, și gândul – ”oare ce va fi, dacă?”. Nesiguranța că pot… Aici, apari Tu, cel care știi să mă ridici zicându-mi ”curaj, va fi bine!”. Cel care știi să mă faci să zâmbesc după o zi de muncă. Aici te pot privi, îți pot vorbi, te pot atinge și îmbrățișa oricând.

Aici, nu ma pot minți, știu exact să-mi înțeleg trăirile, să comunic cu gândurile. Aici sunt Eu, cea pe care alții ar judeca-o într-un mod firesc al lumii din afară. Dar ce-mi pasă?

Aici sunt doar eu, fără prejudecăți și temeri, unde mă regăsesc când mi-e greu și când mi-e bine. Fericirea de aici, e sentimentul de bine în care m-am regăsit vorbindu-ți… da, îți povesteam, nici nu mai știu ce, tu ascultai și doar îmi zâmbeai. E mare lucru să știi s-asculți! Însă tu mă și înțelegi. Dacă am dreptate, mă încurajezi, iar dacă fac ceva ce nu-i bine – îți permit să mă cerți, și nu mă pot supăra, pentru că știu – îmi vrei binele!

Am fost învățați de mici să trăim în lumea de povești cu Făt-Frumos și Ileana Cosânzeana. O fi sau nu coincidență, însă așa îmi zicea bunica mea ”Zeana”, ca un alint de la Cosânzeana. Încă de mică credeam în povești, cu lumi frumoase, unde datorită faptelor bune ajungeai erou. De acolo inconștient ne-am format în viață. De acolo ”Lumea mea” s-a păstrat până acum și-a prins contur; prin viață, prin trăiri, încercări, lecții dure, pierderi… de acolo m-am format și ”sunt ceea ce sunt, ce nu sunt, nu sunt”…

Și așa cum fiecare lume își are steaua ei, în lumea mea lumina și căldura mi-o dai tu – Soarele meu!

Încearcă să te regăsești și tu în lumea ta, unde te vei simți ”Tu” – mai fericit, mai iubit, unde apare încet și încrederea că poți, și zâmbetul că ai reușit să faci ceea de ce-ți era frică până acum, unde poți da contur real unui vis uitat. Dar cel mai important, vei regăsi pe cer și-un soare, care-ți va lumina acel zâmbet.

Învață să trăiești în Lumea Ta!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.