Lumea mea

 

În lumea mea sunt Eu, cea care îmi doresc să fiu sau ce-am visat vreodată. Aici mă pot încuraja sau mă pot certa pentru ce știu că n-am făcut bine. Pot să mă plimb pe unde vreau cum ar fi prin livada de mere înflorită, sau stând la margine de pădure și să privesc satul în zare. Pot visa, îmbrățișa, pot iubi și pot simți. În lumea mea mă simt cel mai bine, pentru-că mi permit să fiu Eu.

Deschid cui vreau, și nu oricine ajunge aici. Cu ei vorbesc orice, chiar și lucruri trăsnite, care mă fac să zâmbesc și e mare lucru să poată asta. În lumea mea, sunt cei dragi care au fost odată pe-aici și care vor mai fi. Dar chiar dacă, în realitate nu-i mai pot vedea vreodată, aici mă văd cu ei, vorbesc, povestesc, cer sfat, râd… știind că-mi sunt aproape și ma privesc. Cred că încă pot să-i fac și pe ei fericiți, aici, în lumea mea!

Din lumea mea fac parte și grijile, și gândul – ”oare ce va fi, dacă?”. Nesiguranța că pot… Aici, apari Tu, cel care știi să mă ridici zicându-mi ”curaj, va fi bine!”. Cel care știi să mă faci să zâmbesc după o zi de muncă. Aici te pot privi, îți pot vorbi, te pot atinge și îmbrățișa oricând.

Aici, nu ma pot minți, știu exact să-mi înțeleg trăirile, să comunic cu gândurile. Aici sunt Eu, cea pe care alții ar judeca-o într-un mod firesc al lumii din afară. Dar ce-mi pasă?

Aici sunt doar eu, fără prejudecăți și temeri, unde mă regăsesc când mi-e greu și când mi-e bine. Fericirea de aici, e sentimentul de bine în care m-am regăsit vorbindu-ți… da, îți povesteam, nici nu mai știu ce, tu ascultai și doar îmi zâmbeai. E mare lucru să știi s-asculți! Însă tu mă și înțelegi. Dacă am dreptate, mă încurajezi, iar dacă fac ceva ce nu-i bine – îți permit să mă cerți, și nu mă pot supăra, pentru că știu – îmi vrei binele!

Am fost învățați de mici să trăim în lumea de povești cu Făt-Frumos și Ileana Cosânzeana. O fi sau nu coincidență, însă așa îmi zicea bunica mea ”Zeana”, ca un alint de la Cosânzeana. Încă de mică credeam în povești, cu lumi frumoase, unde datorită faptelor bune ajungeai erou. De acolo inconștient ne-am format în viață. De acolo ”Lumea mea” s-a păstrat până acum și-a prins contur; prin viață, prin trăiri, încercări, lecții dure, pierderi… de acolo m-am format și ”sunt ceea ce sunt, ce nu sunt, nu sunt”…

Și așa cum fiecare lume își are steaua ei, în lumea mea lumina și căldura mi-o dai tu – Soarele meu!

Încearcă să te regăsești și tu în lumea ta, unde te vei simți ”Tu” – mai fericit, mai iubit, unde apare încet și încrederea că poți, și zâmbetul că ai reușit să faci ceea de ce-ți era frică până acum, unde poți da contur real unui vis uitat. Dar cel mai important, vei regăsi pe cer și-un soare, care-ți va lumina acel zâmbet.

Învață să trăiești în Lumea Ta!

Soarele meu

 

Urmează lumina din tine (Gautama Buddha)

 

Îl regăsim în privirea sclipitoare a unui zâmbet de copil sau într-o îmbrățișare a unui suflet drag, în gest, cuvinte.

Câteodată te gândești: nu cumva depinde de noi dacă răsare sau nu. Știi că și felul cum privești, gândești, permite razelor sa intre în crăpăturile zidului de piatră ca să-ți lumineze viata?! La fel cum soarele e plin de energie și căldură și ne face fericiți, din momentul în care trezindu-ne privi pe geam, poți fi tu, purtând acea raza pe zâmbetul tău. Sigur vei reuși sa încălzești suflete dragi!

Chiar și atunci când ziua ți-e acoperita de nori și ploi, soarele poate fi regăsit în interiorul tău, luminând prin zâmbetul tău, felul cum privești și primești totul din jurul tău. Soarele = Motivația și Percepția ta.

La fel poate fi o întâmplare fericită sau o surpriză plăcută. Lumina și căldura venită în viața noastră e datorita oamenilor care ne sunt aproape: în casă, suflet, gând…

Așa că fii soare pentru cei dragi, dar nu uita ca poți fi și pentru tine!  Zâmbește, dăruiește lumină, căldură, rază, motivație!

Luminează!