Arhivă | Iulie 2010

O plimbare pe şine

Ca răspuns la un capriciu al copilului, sau poate doar o simplă alintare, am acceptat să facem astăzi o  plimbare împreună, cu trenul pană la Bălţi şi înapoi.

Era deja pe înserate când începuse să adie un vântuleţ călduţ de vară. Ochii oamenilor de pe peronul  învechit păreau aţintiţi numai asupra noastra, însă fără a ne întreba ceva anume după ce-i salutam politicos…  Pe lângă aşteptarea noastră, nu prea lungă, şi nenumăratele întrebări despre semafoare, vagoane, trenuleţe, linii, urmate de multe de „ce-uri”, am avut timp şi pentru a face câteva poze cu Samuel şi trenuleţele sale (deja, la fiecare îi daduse câte un nume 🙂  ).

Nu observai nimic altceva decât ochii ţintiţi pe geam, curioşi să vadă cât mai mult posibil din toate părţile, şi o frunte încruntată din cauza miilor de întrebări ce îi umblau prin minte, neştiind  pe care să mi-o adreseze prima. Până la urmă a început să-i ia la întrebări şi pe vecinii din vagon care erau pe scaunul din spate, „de ce stau aici, unde se duc”, s.a până la „de ce trenul se clatină”.

Ajunşi în Bălţi, după o scurtă plimbare pe la magazinele din apropierea gării de nord, am revenit cu Samuel la peron… „pentru a sta lângă trenuleţul lui – Thomas  îl botezase 🙂  , de teama ca nu cumva să  plece acasă fără  noi”.

Doar două ore… dar câtă fericire pentru Samuel !!! Ce poate fi mai minunat pentru o mămică decât să-şi vadă copilul fericit, chiar şi după o simplă plimbare cu trenul ?…