Durerea ghimpilor

 

„Nu poate nimieni, nici cu istoria în mînă,

Nici cu harta în mînă, nici cu tratatele îm mînă să spună

Că Basarabia nu e ţară Românească.”

(I.C.Brătianu 1821-1891)

 

Plouase mărunt atunci… tainic şi candid, trist dar şi frumos, cald şi rece, de-o nouă primăvară, de parcă dragostea nu se născu la începuturi, ci abia atunci se închega ca un boţ de lumină, pe sârma ghimpată a hotarului. Chiar aşa… laolaltă cu ghimpii care nu mai suportau nici ei sa aducă atâta durere oamenilor, dintr-o parte şi din cealaltă.

Inimile înaintau în zborul lor neştiut, ca nişte fantome în zare, zburând până la limite… până la sârma blestemată… nicidecum mai departe! Ştiam sigur că şi tu iţi doreşti să putem zbura liberi sub cerul României. Da… cerul Ţării Româneşti, care nu a fost atins de urâta istorie ce desparte şi astăzi tărâmul strămoşesc. Liberi… să fim liberi pe ambele maluri ale râului , care ascunde în sine toată durerea, iubirea şi dorul românesc. Liberi precum porumbeii…

Întâlniţi pe sârma ghimpată, inimile triste visau… visau la o istorie frumoasă, rămasă undeva în 1918, cu multe tricolore fluturânde. Visau… la o nouă primăvară reînviată de bucuria Unirii frumoase. Visau la zborul liber sub cerul albastru al unei ţări mari.

Eu mă refugiam în propriile gânduri şi adunam doar amintiri… amintirea ta, a dorului pierdut, a cântului de jale, a notelor fredonate de coardele inimilor arzânde de creştini, a unei istorii comune. De ce oare nu s-ar face un pas înainte spre noi cetăţi înălţate în locul sârmelor ghimpate – cetatea Iubirii şi cel mai frumos, cetatea Unirii… ?

Ar fi prea frumos să nu ştim ce-nseamnă durerea ghimpilor din sârmele ruginite! Prea frumos, să vezi aripi întinse în deplină libertate sub cerul românesc. Cât de minunat ar fi să dispară hotarul urât ce desparte atâtea visuri, nădejdi  şi doruri!

Cine ar putea tămădui suferinţa inimilor îndrăgostite, care simt că nu pot fi alături niciodată ? E atât de dureros sa trăieşti această iubire imposibilă …

Mai bine gândul îmi îndrept spre tot ce-i luminos

Visând cu tine, pruteana noastră întâlnire

Cel mai divin moment trăit de noi va fi,

Ştiindu-ne cuprinşi, într-un cuvânt frumos… Unire!


……………….


Iubeam, iubesc, te voi iubi mereu…

Gândind, rostind în slovă, cânt şi vers…

Mai mult nu pot nimic să fac acum,

Decât să sper şi să iubesc…

Eu şi  tu, iubitul meu

Peste florile câmpiei

Vom zbura netulburaţi

Sub cerul României!!!

 

Pentru mai multe imagini click pe Ψ-on

Anunțuri

28 de gânduri despre „Durerea ghimpilor

  1. „E atât de dureros sa trăieşti această iubire imposibilă…”

    O povestioară înduioşătoare, în care ne regăsim împreună cu… tragedia românilor de pe ambele maluri ale Prutului.

    Felicitări autorilor! Felicitări, Dragoş, pentru debut! (Poate îţi tragi şi tu un blog?! A?)
    Vă felicit şi cu ocazia Zilei de azi – 92 de ani de la Unirea Basarabiei cu Patria Mamă!
    Să dea Cel de Sus să ajungem şi noi zile bune, cât suntem în viaţă… 🙂

    • Mulţumim dragă Ion, pentru felicitările frumoase… şi să ştii că dorinţa cea mai mare pentru noi acum e să ne vedem „cuprinşi în UNIRE”… mulţumim de susţinere şi nu în ultimul rînd de poza-ţi frumoasă de pe blog… >:D<
      Şi ţie la fel, urări de bine şi o viaţă lungă în frumoasa noastră Unire!

  2. În sfîrşit… De mult aştemptam asta. Da, chiar, Dragoş, fă-ţi un blog, scrii mai rar, dar bine! 🙂 Sau poate faceţi un trio: Mariana, Arthur şi Dragoş? 😀
    Şi ca să nu uit ce e mai important… Bravo!

  3. Acest articol e cel mai frumos dar pentru mine in aceasta zi mareata. Felicitari sincere autorilor, Dragos, prietene drag, simt ca ceea ce ai scris este sincer, din suflet. La Multi Ani tuturor romanilor adevarati!

  4. dadada… aşa strigam azi la manifestare cu fraţii noştri din România. aşa bine ne simţim cînd vedem susţinerea voastra pentru noi… În unire vom fi puternici!!!

  5. Mariana, asa cum te-am obisnuit de-a lungul timpului, voi posta pe blogul tau, o melodie care tine loc de orice alt comentariu:

      • nu Mariana… eu trebuie sa-ti multumesc pentru ca m-ai ajutat sa-mi scot la iveala veleitatile de scriitor ! Adica, ceva ce credeam ca imi lipseste cu desavarsire.
        Colaborarea a fost minunata… si cu siguranta, vom mai scrie si alte articole. >:D<

  6. marrynet
    De Florii

    Să dăruim tuturor ceva bun chiar și celor ce nu poartă nume de floare. Tot timpul să dăm ceea ce e mai bun din noi celor din jur!
    Permite-mi să-ți dăruiesc o lăcrămioară, singurele-ți lacrimi permise să fie doar cele de bucurie, să zâmbești și toți-n jurul tău să zâmbească!
    >:D<

  7. daca ar fi toti oamenii ca tine nu ar mai fi razboaie si nici ura. Seninatatea ochilor tai si caldura inimii ar putea infringe durerea noastra comuna a tuturor romanilor de pe ambele maluri… Esti un ostas demn de-a purta lauri… laurii biruintei…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s