“Ghiocel îngheţat
de sub plapuma rece a iernii
capuşul plăpînd uşor şi-l ridică…
nu-i vinovat că iarna popas ne mai face,
prin fibrele-i pline de viaţă
un gînd paşnic mai zace…
ne bucură ochii, aduce lumină,
cu capul deasupra zăpezilor.”
ne-nvaţă un lucru major :
de-a fi totdeauna blînzi şi plini de lumină
marrynet 
Ghiocelul, deși zăpada din nou îl apasă
De spate vioi și energic se-ndreaptă
În juru-i chiar și zăpada o face să se topească
Și neînfricat îi spune iernii: “-Primăvara te va face fleașcă!”
©Napocel
Frumoasă poezioară Mariano! >:D<
multumesc Arthure!
Primavara
Din somnul orb de noapte-ntunecoasă
De unde-au stat departe de frumos
Se reîntorc livezile acasă
În rochii înflorite până jos
E primăvară, iarăşi primăvară!
Pe fiecare margini de făgaş
Îşi scot strămoşii degetele – afară,
De ghiocei, de crini, de toporaşi…
Se simte iarăşi mirosul câmpiei
Din nou aruncă soarele pojar
La cântecul înalt al ciocârliei
Ies roadele cu capetele-afar’
Aruncă ziua peste tot cu vrăbii
În codri cucii iară-au năvălit
Se bat cu cântul păsările-n săbii
Şi glasurile-şi dau la ascuţit
merci mult fratioare! cu drag astept ulterioareleti comentarii frumoase! >:D<
frumoasa poezioara 😉
merci mult DoDo! bien ai venit pe aici!!!
8 Martie-n ‘net
pentru Mariana
Este soare matinal de iunie
Când zâmbetu-ți apare-n ‘net
În bon ton, atmosfera faci să fie
Ești campioană la capitolul cochet!
Dă-mi voie ați transmite:
LA MULȚI ANI, SĂ TRĂIEȘTI!
©Napocel
>:D<
multumesc, Arthure! minunate versuri! >:D<
Dati-mi si mie voie sa recit un poem dedicat femeilor, de data aceasta dedicat Marianei:
INITIAL FEMEIA AVEA ARIPI
(cadoul meu pentru ele)
Femeia este un dans care i-a scăpat lui Dumnezeu
In zilele facerii
Femeia este din carne până în clipa în care iubeşte
Femeia cere fără se dea şi dă fără să dea
Femeia este isterică ţipă urlă
Până se naşte cinevaul ei
Femeia este vecină bună cu ziua de mâine şi cu o ceaşcă de cafea
Toate femeile nasc mereu copii de aur
Femeia nu moare niciodată de două ori
Femeia doreşte să moară pe scenă
Iubitul să ţină reflectorul
Copiii să fie departe
Aplauzele să cadă ca nişte petale sângerii
Femeia respiră altfel când simte că
Nu va mai fi de capul ei prin univers
Incă ceva,
Clipeşte atât de rar
Când se deschide în faţa lui
Femeia mai este şi legământul bărbatului cu sine.
multumesc, penoz, fratioare. frumoase versuri! >:D<
esti autorul acestor versuri? superbe!
minunat!
O primavara calda si plina de iubire!
superbi ghiocei !
ieri 8 martie am daruit un buchet de ghiocei sotiei
Îşi scot strămoşii degetele – afară,
De ghiocei, de crini, de toporaşi…” – Doamne , ce poate naste mintea umana !
nici nu ai stiut ca se poate si asa spune in versuri… ma bucur ca esti placut surprins pe blogul meu, toma Draga 😀