Arhivă | Februarie 2010

În loc de … ceva

Multe gînduri mi se învîrt acum prin minte. De toate… lucru, studii, casă, copil, elevi şi chiar de cele la care poate n-ar fi trebuit să mă gîndesc uneori. De ce scriu…? Nu ştiu. Pixul mi-a venit singur în mînă, dar ce înşiră pe pagină…  voi vedea după ce mîna mea va obosi de scris.

E linişte acum în clasă. Şoaptele elevilor la scrierea unui exerciţiu au devenit tot mai frecvente. Lumina razelor de soare străbate prin geamul din dreapta mea şi pare a fi enervant. Gîndesc mai bine şi mă simt mai împlinită atunci cînd gîndul şi pupila ochilor este dilatată de întuneric în umbrele de nori. De ce?… Nu ştiu.

Scriu… Pur şi simplu înşir cuvinte pe pagina goală.

ce lene să nu poţi scrie despre „ceva”,

ce groaznic… (o minte înglodată-n gînduri)

să nu poţi scrie rînduri, rînduri

şi totuşi să existe un „ceva”

Răguşită de cuvinte, mă gîndesc la tine, cel care acum îmi citeşti cu atenţie aberaţiile scrise. Te vei gîndi că sunt lovită grav… dar, sunt normală. Nervi?… Nu i-am deranjat demult, poate chiar deloc. Sunt întotdeauna calmă şi mă resemnez cu ceea ce-mi trimte cerul.

Ţin să mulţumesc pentru răbdarea cu care m-ai citit, „iubite cititorule”. Sper data viitoare să scriu „ceva” într-o tonalitate mai înaltă , poate chiar major. Acum te las cu întrebarea-ţi pusă la sfîrşit: „da’ asta ce-o fost?”

Anunțuri