Arhivă | Decembrie 2009

Alb

E cerul alb de nouri şi totul împrejur  e de-o frumuseţe impecabilă. Copacii, gardurile, acoperişurile caselor sînt încărcate cu zăpadă. Nişte hogeaguri fumegă din vale. Pădurea parcă-i adormită, în straie albe îmbrăcată, rămîne a fi parcă un tablou frumos pictat. Şi sufletul e mai fericit de albeaţa lumii.

Văile dealurilor de la marginea pădurii, adună copii bucuroşi. Cu chiote şi strigăte de veselie, tulbură liniştea satului.

E frumos. Ninge. Alb e peste tot. E alb şi aici în blog… de ce? Pentru ca ninge cu fulgi de dragoste.

ADEVĂRUL

Acolo unde veşnic va domni

Doar nedreptate şi amărucine

Ecouri să răsune pînă-n zori

Vest, Unitate, Drepturi peste lume.

Acelaşi viu şi luminos cuvînt

Răsună-va o eterniatate,

Un strigăt să se-audă pînă-n cer

Lumină, Pace, Adevăr şi Libertate!