La mulți ani popor român!

Avem un cer frumos peste ţară. Acelaşi soare şi aceiaşi nori cărunţi. Am avut cândva o soartă comună, pe care o împărţeam la bine şi la nevoi.

A fost o Unire, în care românul era român la el acasă, hora mai aprins se învârtea şi cântul mai dulce suna.

1 Decembrie 1918, o zi glorioasă  care a scris istoria unui neam. S-a câştigat o luptă grea, dar a meritat. Pentru prima oară, de la Mihai Viteazul încoace, toţi din aceiaşi mamă, erau uniţi sub acelaşi steag, sub acelaşi cer.

Oamenii simpli au lăsat coarnele plugului, ciocanul şi mistria, rânduiala şi strungul şi au mers cu toţii spre Alba Iulia strigând: “Trăiască şi înflorească Moldova, Ardealul şi Ţara Românească!”

Trebuia să fii martor la acel dangăt de clopot, la acea revărsare de lume, la acea fierbere de revoltă a mulţimii, ca să-şi dai seama de veridicitatea cuvintelor, că: “Românii sunt eroi, dar cu deosebire când sunt în grup. În front, la război; în ceată, la revoltă; în cârd la vânătoare… curajul românului nu are pereche!” (C.R. Matru)

Raportate la situaţia de azi, ele, izbânzile, au fost cu adevărat măreţe, mai ales dacă ne gândim la condiţiile istorice în care au fost repurtate. Uneori constaţi cu regret că ceea ce-am obţinut atunci, n-am fi putut să obţinem astăzi; mai mult decât atât – începem chiar să le pierdem.

Victoria Unirii a fost urmărită de-o întreagă Europă, fiind apreciată ca pe un miracol în acele vremuri. Miracol pentru cei ce n-au ştiut că basarabenii au supravieţuit numai graţie faptului că au avut veşnic în memorie testamentul lui Ştefan cel Mare, idealul lui Eminescu, perspicacitatea de a se identifica în totalitate cu graiul şi tradiţia neamului românesc.

La mulţi ani celor cu inima română… celor ce simt româneşte, celor ce ştiu ca sunt români dar şi celor ce nu ştiu ca sunt români ! TRĂIASCĂ ROMÂNIA DODOLOAŢĂ !!!

 

Gând tomnatic

În treacăt se lasă o urmă prin pasul păşit, un gând uitat, nescris … un tablou încă nepictat. Argintul tomnatic se lasă pe umerii anilor noştri.

Iubesc toamna pentru mireasma amintirilor din trecut, pentru jocul de culori, pentru amurgurile ruginii, pentru sunetul produs de picăturile ploilor reci… Pentru că fiecare frunză căzută  îmi aminteşte  cât de efemeri suntem şi cât de trecătoare sunt lucrurile…

Revenire

Mi-am adus aminte, așa deodată,  că încă mai am un blog. Părăsit ce-i drept de vre-o 3 ani, dar mă iartă el. Cât de tare să fi vrut,  viața de București nu mi-a lăsat timp să mai dau semne pe-aici. Am decis sa scriu măcar ceva. Un simplu: bun venit!

395857_p88744

Pedagogul anului

 

Ce pot spune oare despre viaţa mea…? Este cel mai nepreţuit dar pe care pe care l-am primit de la părinţii mei… care înfloreşte din ce în ce mai mult odată cu trecerea anilor.
Mă gândesc cum s-o trăiesc din plin, să o împart cu prietenii, familia, colegii si cu tot ceea ce-mi poate oferi sentimente de satisfacţie, succese, realizări, şi aspiraţii.
Departe, pierdut printr-o fâşie de pădure, ale cărei umbre se oglindesc în apele unui râuleţ, radiază un sătuc de fericire.
M-am născut într-un sat magic, unde în fiecare zi descopeream ceva nou. Poveştile, care au o vrajă necunoscută în liniştea infernală. Există însă o poveste pe cât de frumos v-o povestesc, pe atât de magica este ea… si anume: Povestea mea.
Poate ar fi trebuit să pun în colţul din dreapta sus, următoarea menţiune: „Profesorul este însufleţit de pasiunea de a împărtăşi celorlalţi experienţa comunicării, a răbdării, a respectului, a autoperfecţionării, a empatiei.”
Mă plimb nostalgică prin acelaşi liceu dăruitor de înţelepciune şi idealuri. O melodie mai lipseşte acestui decor, îngânată de vibraţia mersului, alintul privirii şi tăcere. Dacă nu aveam în faţa mea, astfel de modele făuritoare de înţelepciune, nu avea să ajung niciodată a vă povesti istorioara mea.
M-am încadrat în activitatea pedagogică din anul 2009, fiind surprinsă de zâmbetele calde şi răzleţe de pe fețele elevilor mei. Ce scumpă mi sa părut floarea dăruită, şi… cu nici o emoţie din lume nu se compară acele emoţii avute în timpul primei lecţii în faţa elevilor. Întotdeauna caut să aduc ceva nou, ceva ce eu aş fi dorit să am la acea vârstă frumoasă. Noi tehnici şi metode de învăţare, care par să cerşească din pauze, pentru că sunt atât de atractive şi interesante, încât elevii uită şi de repaos.
Fişe colorate, bileţele, placate, tabele, baghete…. Toate mă ajută să-i transfer pe elevi într-o lume frumoasă a limbii şi literaturii române, unde depun dragoste şi suflet în lecţiile predate, dând parcă viaţă unor pagini, altfel inerte, din manual.

Mulțumesc din suflet tuturor colegilor, elevilor, care mi-au fost sprijin și încurajare în orice activitate. Datorită susținerii și încrederii pe care o au în mine, am devenit ceea ce sunt!


Iarna pe uliță

cum să pășesc pe așa minune

zăpada (albă),

întinsă peste lume?

pe crengile înghețate

pe suflet și în gând

frumos se-așterne

peste sat…  peste pământ

 

Fulgi de weekend

 

 

albul iernii se așterne domol

peste lume

fiecare fulg de nea

respiră a iarnă

simt cum zăpada topită

se scurge prin vene ca un sânge

necesară fiind pentru

mine…

Albul toamnei târzii

Albul iernii se aşterne lin peste covorul tomnatic de noiembrie. Se-aşterne uşor şi fără zgomot, îţi mângâie părul şi îţi răsfaţă pielea, îţi gâdilă faţa şi îţi umezeşte buzele, îţi pătrunde în suflet şi îţi scoate la suprafaţă sentimentele pure şi inocente din vremea când erai doar un copil. Sunt doar primii fulgi de nea!!! Este bucuria de a vedea totul în alb şi parcă lumea pare mai curată… parcă…:D

Se văd nasurile copiilor printre florile de gheaţă prinse pe geamurile aburite şi reci. Au pregătit chiar şi săniuţele pentru dealul de la poalele pădurii. Nu e mai mare bucurie pentru ei decât aceşti fulgi de nea!

O adevărată sărbătoare în suflet …

„ Vă chem pe voi ca să petrecem,

Ne cântă iarna veselă-n prag.

Iarna mi-e sufletul curat,

Mai alb,

Îl simt mare, bun şi cald. „

O limbă română pe pămînt românesc

Un grup de elevi din s. Răuţel a continuat astăzi, 13 octombrie 2010 promovarea campaniei „Vorbim româneşte”, împărţind panglici tricolore în oraşul Bălţi. Elevii s-au întîlnit azi la ora 14. 00 în piaţa din Bălţi.

Menţionăm că această acţiune este una de protest împotriva limbii moldoveneşti care nu există de fapt, dar care este menţionată în articolul 13 al Constituţiei Republicii Moldova, în locul Limbii Române.

Astăzi este pentru prima oară când ieşim în stradă pentru a împărţi panglici tricolore trecătorilor şi vom continua campania până în septembrie 2011 prin acţiuni similare  petrecute în data de 13, cifră care solidarizează cu fraudulosul articol din Constituţia RM.

Păşesc în gînd


Aiurea. Nicăieri. Dar uite ca păşesc. Palpam desculţă calea spre-un drum necunoscut. Sunt sigură că dacă ajung acolo, voi fi martorul exploziei stelare. Acum, doar gînd. Explorez orizonturi străine. Mişcări. Şoapte. Ochi plini de iubire. Verdele ochilor se oglindeşte-n ploaie.

Mda… se scuză visul neîmplinit , dar nu şi gîndul negîndit.

Dau frîu galopat. Fără nici o teama. Găseşti desăvîrşire. Perfecţiune. Libertate. Zbor.

Aiurea, chiar ciudat îmi pare, să-nşir în rînduri gînd păşit.

Vei căuta idei, sau poate vre-o sugestie a firului ciudat. Să ştii c-a fost legendă, a unui vis uitat…